25 noiembrie 2017

Institutul Blecher, ediția 165



16 noiembrie 2017

Institutul Blecher, ediția 164


Cosmin Perța a debutat cu volumul de poezie Zorovavel (2002), căruia i-au urmat Santinela de lut (2006), Cântec pentru Maria (2007), Bătrânul, o divină comedie (2009), Fără titlu (2011), două volume de proză scurtă: Două povestiri (2010) și Vizita (2013) și trei romane: Întâmplări la marginea lumii (2007), Teofil și câinele de lemn (2012) și În urmă nu mai e nimic (2015), un volum de critică și o monografie. Doctor în litere cu o teză despre fantastic în literatura est-europeană.

Ligia Keșișian este curator al unor festivaluri de muzică și film – Balkanik Festival, Kinodiseea, Festivalul internațional de film pentru publicul tânăr, Caravana Metropolis și Nomad Film Festival. De asemenea, traduce poezie din limba spaniolă și scrie poezie și proză scurtă. Mici cutremure este volumul ei de debut.


Moderator: Claudiu Komartin

9 noiembrie 2017

Institutul Blecher, ediția 163



Tudor Crețu (n. 1980) este absolvent al Facultăţii de Litere, Filosofie şi Istorie a Universităţii de Vest, secţia jurnalistică-engleză. În 2001, este cursant şi bursier al Colegiului „A Treia Europă”, cu un eseu despre proza lui M. Blecher. Membru al cenaclului „Pavel Dan”, debutează editorial cu volumul de poezie Dantelăriile Adelei (2001), urmat de Obiectele oranj (2005), de romanul Omul negru (2008) și de volumul de studii critice Developări literare (2011). După ce devine doctor în filologie, cu teza Narcoliteratură. Tipologii de narcomani, publică romanele Casete martor (2013) și Casete martor II (2015), volumul de poezie Fragmente continue. Poeme live (2014) și antologia retrospectivă Studio live (2015↔2000) (2015).

Marta Mihuț (n. 2003) este elevă și cel mai tânăr autor care a citit până acum la Institutul Blecher. Publică proze scurte inventive și ironice, scrise cu o incredibilă siguranță, în publicația online „Liceul cosmic”.


Moderator: Claudiu Komartin

25 octombrie 2017

Institutul Blecher, ediția 162


Răzvan Petrescu (n. 1956) a absolvit Medicina la București. Membru al cenaclului „Universitas”, condus de Mircea Martin. Renunță în 1990 la cariera de doctor și lucrează, de atunci, la mai multe publicații și edituri. A publicat volumele de proză scurtă Grădina de vară (1989), Eclipsa (1993), Într-o după-amiază de vineri (1997), antologia Rubato (2011) și recenta Mandarina (2017), metajurnalul Foxtrot (2008), volumul de interviuri Variațiuni pe o temă de Vater-Pucini (2013), volumul epistolar Scrisori către Mihai (2014) și cartea de cronică ficțional-literară Ursulețul lui Freud (2015). De asemenea, autor a două piese de teatru (1994, 1995).

Moderator: Claudiu Komartin

17 octombrie 2017

Înregistrarea ediției 161

10 octombrie 2017

Institutul Blecher, ediția 161


Octavian Soviany (n. 1954) a debutat după absolvirea Facultății de Filologie din Cluj cu volumul de poezie Ucenicia bătrânului alchimist (1983), urmat în aceeași linie de Cântecele desăvârșirii interioare (1994), Turnul lui Casanova (1996), Provincia pedagogică (1996), Textele de la Montsalvat (1997), Alte poeme de modă veche (2004), Dilecta (2006) și Adda (2015). Formula, impecabilă din punct de vedere formal, impunea un poet din familia lui Emil Botta, a lui Radu Stancu, Leonid Dimov și Romulus Vulpescu (pot fi citate în sprijinul acestei afirmații gustul pentru înscenare și artizanal, fantezia debordantă, excesul de gestică și de decor). Soviany este în discursul său „de modă veche” un virtuoz, iar antologiile Cartea lui Bendict (2002), Dicționarul de rime (2013) și mai ales Apocalipsul suav (2015) o dovedesc fără rest. Mai este însă o față a poetului Octavian Soviany, pe care acesta a arătat-o după 2005: aceea a unui poet capabil să sondeze experiențele-limită, a unui „damnat” de o autenticitate copleșitoare. Lăsând la o parte erudiția și jocul superior, Soviany a convins pe deplin – și a părut mai contemporan decât oricând cu el însuși – în Scrisori din Arcadia (2005), Pulberea, praful și revoluția (2012) și Călcâiul lui Magellan (2014), cărți în vers liber ce recuperează poeticile mai noi, recalibrându-și expresia în spiritul tăios, deziluzionat și „verist” al generației afirmate în jurul anului 2000.
Începând cu Textele de la Monte Negro (2003), republicat sub titlul Arhivele de la Monte Negro (2012), O.S. se afirmă ca unul dintre cei mai complecși prozatori contemporani, romanele sale, Viața lui Kostas Venetis (2011, 2013), Moartea lui Siegfried (2015), Năluca (2016) și Casa din Strada Sirenelor (2017) fiind adevărate evenimente editoriale. Este, de asemenea, autorul mai multor cărți de critică, eseistică și istorie literară, cea mai amplă fiind lucrarea în două volume Cinci decenii de experimentalism. Compendiu de poezie românească actuală (2012). Autor de texte dramatice, strânse în Miracolul din strada Panterei (2016). A tradus din limba franceză integrala poeziei lui Charles Baudelaire (2014, 2015), un prim volum dintr-o integrală Verlaine (2017), poezia lui Théophile Gautier (2017) și trei volume din ciclul Cele o mie una fantome de Alexandre Dumas (2016, 2017). Ediții ale cărților lui Octavian Soviany au apărut în Spania, Slovenia și Bulgaria.

Daniel Bănulescu (n. 1960) a urmat studii de inginerie și a lucrat ca jurnalist. A fost membru al cenaclului „Universitas”, scoțând în 1987 Ziua în care am debutat, în colecția samizdat „Cartea cea mai mică”, girată de Paul Nancă. Bănulescu a debutat fulminant cu volumul de poezie Te voi iubi pân’ la sfârșitul patului (1993, 2017), revenind patru ani mai târziu cu Balada lui Daniel Bănulescu (1997, 2017) și apoi cu Daniel, al Rugăciunii (2002, 2017). Narcisic și provocator, preluând ceva din (anti)eroismul inconfortabil al avangardei, Daniel Bănulescu adună la un loc primele două volume de poezie și placheta din 1987 în antologiile Republica Federală Daniel Bănulescu (2000), Ce bine e să fii Daniel Bănulescu (2010) și În Șerpărie, cele mai bune 35 de poeme scrise de Daniel Bănulescu (2013). Inițiator al antologiei colective Manualul de literatură (2004), în care se regăsesc poeții esențiali ai grupării „90”.
Pe lângă poezie, Bănulescu a publicat două volume de teatru: Cine a câștigat Războiul Mondial al Religiilor? (2005) și Vrei să fii prietenul lui Dumnezeu? (2013) și trei romane inteligente, alerte și sarcastice, peste care plutește duhul lui Bulgakov: Te pup în fund, Conducător Iubit! (1994, 2015), republicat într-o ediție revăzută sub titlul Fugi din viața ta, revoltătoare și slută, în cartea mea (2009), Cei șapte regi ai orașului București (1998), devenit Diavolul vânează în inima ta (2014, 2016) și Cel mai bun roman al tuturor timpurilor (2008, 2015, 2016). Cărțile sale au fost traduse în germană, engleză, bulgară, maghiară și ucraineană.


Moderator: Claudiu Komartin

3 octombrie 2017

Înregistrarea ediției 160