14 septembrie 2017

Institutul Blecher, ediția 158



Primul număr al revistei sibiene „Zona nouă”, apărută în jurul cenaclului omonim, din care au ieșit în ultimii șapte ani o pleiadă de tineri poeți, traducători și critici, a apărut acum exact cinci ani. Între timp s-a adunat o colecție ce numără peste 15 apariții, în care nu doar că și-au făcut mâna, înainte să debuteze în volum, câteva dintre cele mai promițătoare nume ale poeziei actuale, dar în scurt timp „Zona nouă” a devenit un proiect publicistic cu remarcabile ambiții internaționale. Numerele tematice în care zoniștii au alcătuit antologii coerente și credibile din poezia nouă care se scrie azi în Statele Unite, Anglia sau Spania au făcut din această revistă un reper indiscutabil. Sub direcția lui Vlad Pojoga, ei par să fi înțeles la timp că informația culeasă de pe internet este insuficientă – nu atât imperativul sincronizării cu alte literaturi contemporane i-a preocupat pe zoniști, cât un aliaj între curiozitate (firească într-o lume globalizată cum e cea în care au crescut și continuă să se formeze) și urgența unei perspective sistematice asupra poeticilor active și a diversității de tendințe și orientări din primele decade ale secolului XXI.
Numărul 4/2016, dedicat Școlii de la New York, adică uneia dintre cele mai influente direcții din poezia americană de după al doilea război mondial, este o apariție remarcabilă. Pentru prima oară, au fost traduse la noi nu doar câteva dintre textele definitorii ale unei grupări avangardiste și explozive, prea puțin cunoscută la noi, și a cărei influență în literatura mondială a continuat să se propage până în zilele noastre, dar numărul cuprinde și articole pătrunzătoare (semnate de Bogdan-Alexandru Stănescu, Ilinca Pop și Ștefan Baghiu) ce contribuie la înțelegerea mișcării new-yorkeze. Selecțiile excelente din cinci poeți determinanți pentru poezia americană din a doua parte a secolului trecut: Frank O’Hara, John Ashbery, Barbara Guest, Kenneth Koch și James Schuyler, în traducerea lui Vlad Pojoga, Alex Văsieș, Cătălina Stanislav, Radu Nițescu, respectiv Ovio Olaru, deschid perspective pe care nicio antologie apărută în România nu le mapase încă suficient de convingător.



Moderatori: Andrei Dósa & Anastasia Gavrilovici

11 septembrie 2017

Fotografii de la ediția 157


















29 august 2017

Institutul Blecher, ediția 157



Diana Geacăr (n. 1984) este absolventă de Litere la București (secția română-engleză). Scriitoare și traducătoare, a publicat volumele de poezie: bună, eu sunt diana și sunt colega ta de cameră (2005), Frumusețea bărbatului căsătorit (2009) și recenta Dar noi suntem oameni obișnuiți (Cartea Românească, 2017).

Paul Simula (n. 1996) a absolvit Colegiul Național de Arte „Regina Maria” din Constanța și este student în anul II la Litere, în București. Scrie poezie și teatru, cântă la drâmbă și are 270 GB de muzică.



Moderator: Claudiu Komartin

14 iunie 2017

Înregistrarea ediției 156

8 iunie 2017

Institutul Blecher, ediția 156


Moderatori: Claudiu Komartin & Silviu Dancu


Participă: Marius Surleac, Magda Cârneci, Emanuela Ignățoiu, Cătălina Matei, Tiberiu Neacșu, Răzvan Țupa, Lavinia Bălulescu, Andrei Novac, Sorin Despot, Mugur Grosu, Andrei Zbîrnea, Mitoş Micleușanu, Paul Vinicius, Robert Șerban, Domnica Drumea, Simona Popescu, Vlad Alui Gheorghe, Cosmin Perța.

6 iunie 2017

Înregistrarea ediției 155

31 mai 2017

Institutul Blecher, ediția 155



Poeme saturniene (Casa de Editură Max Blecher, 2017) este prima ediție ce conține toată poezia lui Paul Verlaine dintre 1866 și 1880. Excepționala transpunere a lui Octavian Soviany (traducător al întregii opere poetice baudelairiene în românește) reprezintă primul volum al unei integrale verlainiene. Deocamdată, primul volum cuprinde în aproape 300 de pagini Poeme saturniene (1866), Serbările galante (1969), Cântecul bun (1870), Romanțe fără cuvinte (1874) și Înțelepciune (1880), un cuvânt înainte semnat de Soviany („Confesiunea traducătorului”), un tabel cronologic și câteva pagini limpezi și nuanțate la fiecare dintre cele cinci volume, care îl introduc pe cititor în contextul de epocă și refac traseul biografic al poetului francez (adică leagă rătăcirile existențiale de explorările sale tematice și stilistice).

„Astăzi, când arta și poezia sunt poate mai «dezumanizate» ca niciodată, sentimentalitatea verlainiană ni se dezvăluie ca o stare de grație a cuvântului topit și transformat în emoție pură, de care nefericita noastră conștiință de ființe apocaliptice, adică agonizante și crepusculare, are atâta nevoie.” (Octavian Soviany)

http://poesisinternational.blogspot.ro/


Prezintă: Claudiu Komartin