Poeme de Andrei Dósa

American Experience

se dedică lui Radu Aldulescu

PRIMA ZI

am văzut america (clock in – clock out)

am recompus meniul zilei
din resturile de pe farfurii
am văzut oceanul
în bazinele cu homari
m-am închis în spălătorie
să privesc prin geam fulgerele şi autostrada
motocicletele harley călărite
de pensionari burtoşi capetele împodobite
de smocuri de păr decolorate
dezgropate din mormintele unor
hipioţi
fluturând în briza oceanului

am înotat în zoaie împreună
căluţi de mare din zgârci planton din boia
şi alte condimente carcasele homarilor
animăluţe exotice care secretau un lichid
uleios şi rece spumă miros de înălbitor
lumină grena

ghemuit lângă maşina de spălat vase
râcâiam resturile prăjiturilor din tăvi
saliva mea era un fel de pre-wash liquid pentru vase
pantalonii mei alunecau în jos
fesele luminau bucătăria dulapurile de inox
hotele înegrite de fum frigiderele

am zis bună şi ce faci şi hello şi what’s up
ospătăriţelor apoi am renunţat
veneau să preia comanda din bucătărie
îşi umpleau cu atenţie tăvile cu farfurii aburinde
tacâmuri pahare şerveţele nu scoteau o vorbă
ca nişte infirmiere care îşi pregătesc instrumentele
şi medicamentele necesare
vindecării unor stomacuri chinuite de acizi
pe bandă veneau apoi farfuriile şi bolurile
pe bandă veneau mîinile lor murdare
şi eu le spălam îndelung cu duşul
şi bună şi ce faci şi hello şi what’s up
iar ele
îşi despleteau părul şi se prindeau de mâini
dansau în jurul bacşişurilor babane
în jurul yachturilor insulelor
cluburilor şi plajelor în jurul fiilor de şefi
iar când oboseau
mai ciuguleau câte o bucată de ananas
o felie de măr îşi compuneau singure salate
şi eu ştergeam cu mopul urmele tălpilor lor goale

pauză de ţigară

lyman se opreşte
lângă butoaiele de bere goale
îşi duce ambele mâini
la buzunarul de la piept al şorţului
ascultă încruntat strânge pipăie
îşi tunează radioul roşu cu căşti
ca un bătrânel obosit pe care îl apucă
dintr-o dată durerea de inimă
dă încet din cap mormăie
vouă vă plac afinele?
eu nu mănânc afine am văzut cum ieşeau din ele
larve de muscă
nici ouă nu mănânc aici la restaurant
de aia au înnebunit toţi au mâncat ouă
vorbesc serios e boala aia ştiţi voi
salmonella
încearcă să îşi tragă mucii
din nara stângă îi iese un balon verzui transparent
un timid balon de dialog
poate vrea să ne mai zică ceva
cum a plâns el aseară în cuzzy’s
după ce a băut câteva beri
ce voi face eu aici singur după ce
pleacă românii de la waterfront?
îşi şterge mucii cu dosul palmei

şi avea un bileţel la el pe care scria sunt fiul regelui 

(în drum spre casă)

cineva a fost închis în mine
kaspar hauser a fost închis
într-o cameră plină de oglinzi
dacă l-aş elibera acum
oamenii s-ar speria de el
nu ar şti să ascundă nimic
ar cerceta feţele oamenilor
aşa cum îşi cerceta faţa în oglindă
şi s-ar simţi singur îngrozitor de singur

dulce-i bongul de acasă

o sticlă de cola cu gâtul îndoit staniol
un ac de siguranţă o brichetă
marfa e sour diesel sau purple haze

ascultaţi băi ospătarii buni se duc în rai
îngerii se aşază la mesele lor
şi trebuie să lase bacşiş minim 150 de parai

fază tare să fie unu care nu cheltuie
niciun dolar în state să mănânce de la alţii
să nu plătească chirie să se ducă la supermarket
în fiecare dimineaţă să se dea cu deodorant
în fiecare dimineaţă cu altul
să se întoarcă în românia şi să-şi cumpere un logan

cum se spune corect numele tău băi doşa
dósa vezi eu pronunţ mai bine ca taică-tu
cred că taică-tu a zis de un milion de ori dósa
ştie cuvântul ăsta mai bine decât pe igen

 

la radio guerilla

stăm toţi în living
cineva dă drumul la radio guerilla
ascultăm ştirile
aşa cum bunicii noştri
ascultau veştile de pe front

ne ia 5 secunde
să trecem prin hol
cineva a uitat iar uşa
de la subsol deschisă
trebuie doar să ne ţinem
respiraţia
liftul porneşte

jucăm ascunsea
în casa din maine
tipul de doi metri
ghemuit lângă dulap
pare un copil

ptiu ptiu
cine scapă turma?

A DOUA ZI

tunelul din bucătărie (clock in – clock out)

îmi reamintesc tot ce am trăit
e o experienţă în preajma morţii
dar aici tunelul e foarte larg
seamănă cu bucătăria unui restaurant
arunc o piatră în portiera daciei verzi
metalul mototolit ca o bucată de staniol
frâna
liniştea
strada se termină într-o cameră de gazare
mirosul de catran şi plastic încins naşte în mine nelinişte
mintea găseşte antidotul
sigilat într-o ţiplă
pielea îmi este acoperită
de un strat fin de sudoare
sunt un mecanism bine uns
fac treaba mare în grădina bunicilor
firele de iarbă se ating deasupra capului meu
ei îmi strigă dintr-o altă încăpere a lumii
să mă şterg cu frunze de iederă
după stau minute întregi să văd
ce scoate la suprafaţă cutremurul pământului
muşuroaie cosaşi viermi iarbă
prima fuziune a plăcerii şi a durerii în sex
de acum aşa va fi tot timpul îmi trece prin cap
rugăciunea trupului vibrează în nervi în plex în piept
eu trăiesc!
eu trăiesc!
eu trăiesc!
toate momentele în care am trăit eliberarea
se evaporă
pierd tot calciul din oase

pauză de ţigară (shitshoes)

forfota portavioanelor
pe încălţările mele de lucru
muştele se pregătesc de decolare
oamenii vin se aşază lângă mine
lasă în urma lor mucuri de ţigară
hârtii înnegrite de cifre
cu zerouri mari scolăreşti
sume în dolari
macheta marelui oraş
o bucată de plastic tocit
de la atâtea mângâieri şi atingeri
n-am niciun chef să mă ridic de aici
mă uit în continuare la muşte
ca la un documentar despre eficienţă

eu şi gunoierul (second job)

sunt fratele siamez al gunoierului din oraş
avem un singur cap
trebuie să arunci în fiecare zi câte ceva
dacă vrei să faci faţă îmi spune fratele meu
în restaurant intră pe rând personajele din
romanele americane toţi sunt într-o formă excelentă
capabili să îndure orice
furculiţele se înfig la unison în hălcile de carne
trupurile lui huckleberry finn holden humbert humbert victor mancini
se dizolvă în grăsime
feţele lor îşi pierd trăsăturile
mă uit în oglindă
mă recunosc cu greu
am fost cândva
al dumneavoastră arturo bandini
zilier al fabricii de conserve
citeam nietzsche pe ascuns
mă uitam prin geamul bucătăriei la femeia îmbrăcată în alb
care cobora din decapotabila albă mă îndrăgostisem
trebuie să arunci în fiecare zi câte ceva
îmi spune fratele meu siamez
doar aşa poţi să atingi iluminarea
masa diformă de carne dispare în pungi de gunoi
măturăm resturile dăm cu mopul cu înălbitor
şi degresant industrial cu aromă de lămâie
stăm lângă ghenă fumăm o ţigară
amestecul de lumină naturală şi artificială
depozitele lemnul scorojit lămpile mari albe
par pictate de hopper nebunia lui pollock
şerpuieşte în dâre subţiri pe asfalt
steagul americii flutură pe catargul unui yacht

 

acceptă totul (bonus 1)

au asimilat atât de bine ritmul muncii
încât trupurile lor neştiutoare
îşi pierd echilibrul uită să meargă
se destramă sunt pierduţi
ca într-o scenă dintr-un film sf
în care extratereştrii invadează planeta
când cineva clachează
când cineva întrerupe ritmul

acceptă totul
e doar un film de categorie b
iar tu mănânci popcorn şi râzi
mănânci popcorn în întuneric şi râzi

acceptă totul
eşti sub copitele calului din reclama
la ţigările marlboro

acceptă singura îmbrăţişare
din ultimele două luni
cu naivitatea
băştinaşilor care l-au primit pe columb
şi i-au dat tot aurul şi toate bijuteriile
pentru câteva bucăţi de sticlă

acceptă totul
în fiecare noapte visezi că
eşti la bordul unui transatlantic
statuia libertăţii luceşte în soare
fără urme de cocleală
şi nu mai ştii
ce să faci cu batista
să o fluturi spre cei ce aşteaptă pe mal
sau să îţi ştergi lacrimile
pe mal eşti înghiţit de un val de turişti
înarmaţi cu aparate foto hărţi şi mulţi bani
care vor să se pozeze la statuia coclită
să se urce în ea
şi tu trebuie să le torni apă în pahare
tu trebuie să speli vasele după ei

acceptă totul
tu eşti fiul risipitor
îţi risipeşti timpul pentru câţiva dolari
şi nu mai eşti sigur
dacă tatăl tău era într-adevăr un om bogat
sau dacă roşcovele sunt singurele fructe
nu mai ştii sigur
dacă acum pleci de la tatăl tău
sau acum te întorci la el

acceptă
în câteva luni vei pleca
(acasă?)
te vei relaxa
vei avea câteva miare în buzunar
şi atâta timp cât te vor ţine
te vei gândi
că aşa ceva nu are cum
să ţi se mai întâmple
nici în o sută de ani

  

după două luni şi trei zile (bonus 2)

încerc să îi prind privirea
printre rafturile de inox
ameţesc şi de la atât
sunt rupt nebărbierit
heather vreau ceva bun
vrei o îmbrăţişare?
nu ştiu
nu ştii ce e aia o îmbrăţişare?
se îmbrăţişează cu cealaltă bucătăreasă să îmi arate
înconjor staţia mă arunc spre ea
de la câţiva metri
mă ţine strâns
la piept
simt că îmi pune oasele la loc

  

aici arborele vieţii este tufa de bumbac (în drum spre casă)

aici se fac corecţii zilnice
ca totul la tine să ţi se pară perfect
aici se reglează tonul vocii
coordonatele următorului pas
aici cânţi che sera sera
aici dansezi ca în trupa lui diaghilev
aici răsfăţul de sine se confundă
cu schimburile celulare
aici e reflexoterapia de mall
aici se pun în balanţă banii şi laşitatea
aici umbra te târăşte pe tine
aici e înainte să fi fost cuvântul
aici e senzaţia şi siguranţa propriei pieli
aici doamna moarte e amnezică
aici catastrofele sunt negate vehement
aici răul e o vibraţie plăcută
aici se secretă toată saliva
aici îţi spui ţie ce trebuie să faci
aici te menajezi
aici te menajezi
aici aşteptările cresc direct proporţional
cu haosul
aici te pierzi de tine şi nu te caută nimeni
acolo departe
în tine
aproapele meu
sunt toate acestea
multiplicate şi mixate la nesfârşit
vocea şi gesturile tale se nasc dintr-o încleştare metalică
hey buddy u need a ride?
no I prefer to walk alone through the desert
the coyote’s howl in my ears

85 hosmer pond

intru în casă dau mâna cu toată lumea
mâinile cad înapoi pe taste
pe paginile lor de facebook sunt mai vii
la început mi-am dorit să pot intra
în laptopurile lor să prind ceva
din schimbul de mesaje de pe lumea
ailaltă

nu simt textura pielii lor
nu ţin minte glumele de ieri
nu am făcut scander cu nimeni
trăiesc cu impresia că ne citim
replicile de pe un prompter

îmi lipsesc prietenii
momentul ăla unic
când ne luam la trântă
şi ne tremurau braţele
din cauza efortului
scurtul moment când
apăsam cu aceeaşi forţă
când pufneam în râs
ia uite mă la ăsta!
înainte să încerce vreunul o schemă

cei de aici se gândeau la bani când au murit
şi au ajuns într-un limb pe care cei vii
îl numesc ţara tuturor posibilităţilor
aici banii sunt garanţia că viaţa va reîncepe
după ce vor strânge suficienţi
şi vor pleca de aici

fumăm ceva
ei spun că efectul ierbii seamănă
cu efectul alcoolului
caută pe i-pad-ul proaspăt cumpărat
de pe amazon unde e drumul
unde e lacul unde e casa noastră
unde sunt ei
gps-ul arată un oraş din românia
zoom marginea oraşului
zoom
cimitirul

eu mă concentrez la tabloul
de pe perete domni şi doamne
din secolul nouăşpe se plimbă
prin parc aud foşnetul rochiilor
fetiţa aleargă după un caniş
cu clopoţel la gât
un pămătuf alb înmuiat
în polenul florilor
în petalele cireşilor şi merişorilor
trusa de machiaj a doamnei moarte

încep să vorbească doi câte doi
îi aud până noaptea târziu sunt convins
că cineva a instalat mici difuzoare în pereţi
şi sub paturi scârţâitul e un efect special

mă duc la baie să mă spăl pe dinţi
mă uit în oglindă
nu e nimeni acolo 

A TREIA ZI, A TREIA NOAPTE

ziua care nu mai vine

lăzile cu pahare şi cu farfurii vin pe banda rulantă
clinchetul ăsta îmi plăcea cândva îmi trezea simţurile
şi pofta de mâncare
sar la celălalt capăt al benzii
un strop de zoaie îmi sare pe buze
din reflex ating cu limba
nu scuip nu mă şterg nu-mi clătesc gura
de pe mâini picură sosuri grăsime funingine
amestecată cu apă
ospătăriţele descarcă platourile cu farfurii murdare
le stivuiesc aiurea e vorba despre neurotransmiţători
merci beaucoup merci beaucoup francezii dracului
mi-au lăsat numai cinci dolari bacşiş
ai văzut femeia aia îşi alăpta copilul la masă omg
măcar de ar fi lyman aici orice ziceam
el împodobea repede cu interjecţii
replici din desene animate săracul
era ca un personaj din desene pensionat
ce tâmpenie
un singur spălător de vase după-masa
revolta vine în valuri mici din ce în ce mai mici
în spatele meu flăcările ling hota
bucătarii îmi vor arunca zeci de tigăi
orezul special de la uncle benz spaghetele
lipite în întreaga lor lungime de fundul tigăilor
peştele prăjit toate mâncărurile lipicioase pe care
ţi le poţi imagina resturi fosilizate forez în adâncimea
straturilor geologice de prăjeală mi-e frică de tigăi
duc lăzile de pahare curate afară
excuse me excuse me în engleza mea proastă
se trag spre margine ca din faţa unei maşini
trec din nou printre ei azi m-au întrebat de şase ori
ce înălţime am mi-e frică de un nou val de clienţi
m-am gândit să pun juma de kil de cuie la intrarea în parcare
separ tacâmurile nu mai deosebesc
linguriţele de supă de linguriţele pentru desert
cuţite înţepenite în dinţii furculiţelor
furculiţe îmbârligate cu alte furculiţe
mi-e frică de un nou val de clienţi
japonezi europeni americani
încleştarea dinţilor sub feţele relaxate
ochii scăldaţi în lumina sepia a lumânărilor
mestecă mestecă înghite
mestecă mestecă înghite
dinţi la fel burţi japonezi europeni americani
văd un om care loveşte două pietre una de alta
şi îmi doresc să fi rămas aşa să nu evolueze
să nu inventeze societatea de consum
să construiască maşini să extragă petrol
de ce să fiu eu cel care alunecă înapoi la stadiul primitiv
să lovesc pietrele să cioplesc ceva diform mai diform
decât cel mai diform bolovan sculptat de forţele naturii
şi să nu uit de cârpe şi prosoape şi şervete mi se strigă
dungi albastre dungi roşii dungi albe
dungi galbene de împăturit
texturi furculiţe farfurii clei
mă împiedic tăvi pahare
flăcări hote rafturi zdrăngănit aburi
radioul uruie uzină în miniatură
cele de cină la cele de cină
prânz bol la bol colorate la colorate
albe cu albe adânci cu adânci
plate cu plate alb alb roşu negru
rotund pătrat rece alb cald rece fierbinte
la început se aude abia perceptibil
coate voci negru condu-mă te rog
du-mă afară nu e pentru bani
e pentru că mi-ar fi ruşine să renunţ
să mă vadă acum toţi cum renunţ
mopuri ude firele măturii lovesc călcâiul gol
du-mă te rog de aici sunt un vierme
într-un măr de fier aş vrea să-l devorez dar nu pot

 

koniecz filma

am-recompus-meniul-zilei-prăjituri-dezgropate-fesele-luminau-insulele-yachturile-cluburile-plajele-pe-bandă-cu-mopul-durerea-de-inimă-larve-de-muscă-au-înnebunit-toţi-plutesc-în-balonul-verzui-dacă-i-aş-elibera-acum-de-un-milion-de-ori-mopul-peste-numele-tău-prima-fuziune-a-durerii-cu-durerea-tot-calciul-din-oase-excipienţi-pentru-pastilele-efervescente-ale copilaşilor-forfota-portavioanelor-în-buzunarele-voastre-se-dizolvă-în-grăsime-fratele-meu-siamez-dispare-în-pungi-de-gunoi-ameţesc-şi-de-la-atât-aici-te-menajezi-aici-te-menajezi-zoom-cimitirul-canişul-împrăştie-cenuşa-de-un-milion-de-ori-mopul-am-recompus-peste-numele-tău-dispare-în-pungi-de-gunoi-durerea-de-inimă-se-dizolvă-plutesc-în-balonul-verzui-larve-yachturi-cluburi-plaje-fraţi-siamezi-am-recompus-am-dizolvat-doamna-moarte-ptiu-ptiu-te-am-păcălit.